Drumeții cu copii – cum transformi muntele într-o aventură pentru toată familia
Distribuie
Prima drumeție a unui copil nu trebuie să se termine pe un vârf.
Poate să se termine lângă un pârâu.
Într-o poiană.
Lângă un copac uriaș.
Sau după doi kilometri în care ați găsit trei gândaci, ați construit un baraj din pietre și ați mâncat toate gustările din rucsac.
Pentru un adult, acestea pot părea opriri.
Pentru un copil, ele sunt drumeția.
Și poate cea mai importantă regulă atunci când pleci cu cei mici pe munte este tocmai aceasta:
nu încerca să le oferi drumeția pe care ai face-o tu. Ajută-i să o descopere pe a lor.
De ce merită să mergem cu copiii în natură
Copiii petrec tot mai mult timp în spații închise și în fața ecranelor.
O ieșire în natură schimbă complet decorul.
Nu mai există nivelul următor al unui joc. Există o potecă.
Nu mai există notificări. Există zgomotul apei, vântul și păsările.
Nu trebuie însă să transformăm fiecare ieșire în natură într-o lecție despre sănătate sau dezvoltare.
Uneori este suficient că suntem împreună.
Mergem. Vorbim. Descoperim. Ne murdărim puțin.
Și pentru câteva ore nu trebuie să ajungem nicăieri repede.
Prima regulă: alege traseul pentru copil, nu pentru tine
Una dintre cele mai frecvente greșeli este alegerea traseului după criteriile adultului.
„Sunt doar șase kilometri.”
Pentru tine poate că sunt puțini. Pentru un copil care se oprește la fiecare pârâu, piatră interesantă sau furnicar, pot deveni o expediție.
La primele ieșiri caută trasee relativ scurte, cu diferență de nivel moderată, fără porțiuni expuse sau pasaje tehnice, cu posibilitatea de a vă întoarce ușor și, ideal, cu ceva interesant pe parcurs.
Un lac, o cascadă, un punct de belvedere, un pârâu sau chiar o poiană mare pot transforma complet percepția copilului asupra traseului.
„Mai avem trei kilometri” spune foarte puțin.
„Hai să vedem dacă găsim cascada” este deja o aventură.
Nu există o distanță universală potrivită pentru o anumită vârstă
Este tentant să căutăm o formulă: 5 ani = 3 kilometri, 8 ani = 6 kilometri, 10 ani = 10 kilometri.
În realitate, copiii sunt foarte diferiți.
Contează experiența anterioară, condiția fizică, terenul, diferența de nivel, temperatura, somnul din noaptea precedentă și, uneori, pur și simplu dispoziția din ziua respectivă.
Un copil obișnuit cu muntele poate merge fără probleme mai mult decât un copil mai mare aflat la prima drumeție.
De aceea, pentru primele ieșiri este mai bine să alegi prea puțin decât prea mult.
Dacă terminați traseul și copilul spune „Mai vreau!”, ai câștigat.
Lasă copilul să stabilească uneori ritmul
Adulții tind să meargă către destinație. Copiii merg către lucrurile interesante pe care le văd între punctul A și punctul B.
Tu vezi că mai aveți două ore până la obiectiv. El vede o broască. Și broasca tocmai a devenit cel mai important lucru de pe munte.
Lasă-i câteva minute.
Important este să păstrezi o rezervă suficientă de timp pentru ca aceste pauze să nu transforme întoarcerea într-o cursă contra întunericului.
Transformă traseul într-un joc
Nu trebuie să inventezi o activitate complicată. Natura îți oferă deja decorul.
- căutați cinci tipuri diferite de frunze;
- urmăriți urme de animale;
- găsiți o piatră cu o formă neobișnuită;
- descoperiți trei culori diferite de flori;
- căutați cel mai mare copac sau locul din care se vede cel mai departe.
Poți să-i dai copilului și o mică responsabilitate: să urmărească marcajul, să găsească următorul semn sau să aibă propria sticlă cu apă în rucsac.
Dintr-odată nu mai este un pasager pe care îl duci pe munte.
Face parte din expediție.
Gustările sunt mai importante decât ai crede
Un copil obosit și flămând poate transforma foarte repede o drumeție frumoasă într-una dificilă.
Ia mai multă apă decât crezi că veți consuma și suficiente gustări ușor de mâncat. Fructe, sandvișuri, batoane simple sau alte alimente cu care copilul este deja obișnuit sunt mai practice decât experimentele culinare făcute direct pe munte.
Și păstrează ceva bun pentru momentul potrivit. Uneori o gustare preferată la jumătatea urcării poate avea un efect aproape miraculos asupra moralului unei mici expediții.
Cum îmbrăcăm copilul pentru drumeție
Principiul este asemănător cu cel folosit de adulți: mai multe straturi sunt mai utile decât o singură haină foarte groasă.
Copiii se încălzesc atunci când aleargă și se răcesc repede atunci când se opresc. De aceea trebuie să poți adapta îmbrăcămintea pe parcurs.
În funcție de vreme, echipamentul poate include un strat de bază confortabil, un polar sau hanorac, o jachetă care protejează de vânt și ploaie și o șapcă sau căciulă potrivită sezonului.
Pentru cei mici, o haină de schimb poate fi extrem de utilă.
Poți vedea selecția Hai-Afară de hanorace pentru copii, iar pentru vreme schimbătoare merită să ai întotdeauna la tine un strat de protecție.
Încălțămintea copilului
Pentru o potecă simplă și uscată nu este obligatoriu să cumperi celui mic cel mai tehnic bocanc din magazin.
Dar încălțămintea trebuie să fie comodă, stabilă, potrivită ca mărime și cu aderență bună.
Cel mai important lucru este să nu testezi pentru prima dată o pereche nouă într-o drumeție lungă.
Șosetele sunt la fel de importante. Pune o pereche de rezervă în rucsac. Cântăresc aproape nimic și pot salva ziua după o întâlnire prea entuziastă cu un pârâu.
Rucsacul copilului trebuie să rămână ușor
Copiii sunt încântați să aibă propriul rucsac. Este foarte bine, dar nu transforma asta într-un test de rezistență.
În rucsacul lui pot exista o sticlă mică de apă, o gustare, un obiect personal și poate o jachetă foarte ușoară.
Echipamentul greu și lucrurile esențiale pentru siguranța grupului trebuie să rămână la adulți.
Copilul trebuie să simtă că participă, nu că transportă bagajele expediției.
Ce ar trebui să existe în rucsacul adultului
Atunci când mergi singur, răspunzi pentru tine. Când mergi cu un copil, marja de siguranță trebuie să fie mai mare.
- apă și hrană suplimentară;
- haine de rezervă pentru copil;
- strat impermeabil;
- protecție solară;
- șapcă sau căciulă;
- trusă de prim ajutor;
- lanternă frontală;
- baterie externă pentru telefon;
- hartă disponibilă offline;
- șervețele și câțiva saci pentru haine ude și deșeuri.
Nu trebuie să transformi rucsacul într-un dulap. Dar trebuie să poți gestiona o schimbare rezonabilă a vremii sau o întârziere.
Pentru organizarea echipamentului poți consulta și categoria noastră de rucsacuri pentru drumeții.
Vremea contează mai mult atunci când ai copii cu tine
Pe munte, vremea se poate schimba repede.
Cu un adult, o ploaie neașteptată poate fi doar neplăcută. Cu un copil ud, obosit și căruia îi este frig, situația poate deveni mult mai complicată.
Verifică prognoza înainte de plecare și urmărește evoluția vremii pe parcursul zilei. Dacă sunt anunțate furtuni, temperaturi extreme sau vânt puternic, amână excursia.
Muntele nu pleacă nicăieri.
Va fi acolo și weekendul următor.
Pentru zilele cu vreme schimbătoare, o piesă din categoria îmbrăcăminte impermeabilă poate fi utilă în echipamentul familiei.
Protecția solară nu este doar pentru plajă
La munte, expunerea la radiațiile ultraviolete poate fi importantă chiar dacă temperatura este plăcută.
Folosește protecție solară potrivită copilului, reaplicată conform instrucțiunilor produsului, și protejează capul cu o șapcă sau pălărie.
Ochelarii de soare pot fi utili, mai ales în zonele deschise. Și nu uita apa.
Atenție la căpușe
Pajiștile și zonele cu vegetație înaltă pot însemna și căpușe.
Îmbrăcămintea care acoperă pielea și un repelent potrivit vârstei pot reduce riscul de contact.
După excursie, verifică atent copilul, inclusiv scalpul, zona din spatele urechilor, axilele, talia și zonele din spatele genunchilor.
Dacă găsești o căpușă atașată, îndepărteaz-o cât mai curând folosind o pensetă fină, apucând-o cât mai aproape de piele și trăgând constant în sus. Dacă ai nelămuriri sau apar simptome după o mușcătură, cere sfatul unui profesionist medical.
Învață copilul câteva reguli simple
Nu este nevoie să-l sperii cu toate lucrurile care ar putea merge prost. Câteva reguli simple sunt suficiente:
- nu plecăm singuri de pe potecă;
- ne oprim dacă nu îi mai vedem pe ceilalți;
- nu mâncăm fructe, ciuperci sau plante pe care nu le cunoaștem;
- nu ne apropiem de animale sălbatice;
- nu aruncăm nimic în natură.
Și una dintre cele mai importante: dacă ne pierdem, nu alergăm să-i căutăm pe ceilalți. Rămânem într-un loc sigur și ne facem auziți.
Ce faci când copilul spune „nu mai pot”?
În primul rând, afli ce înseamnă.
Îl dor picioarele? Îi este foame? Îi este cald sau frig? Îl jenează încălțămintea? S-a plictisit?
Uneori problema se rezolvă cu zece minute de pauză și un sandviș. Alteori copilul chiar a ajuns la limita lui.
Aici orgoliul adultului trebuie să dispară.
Nu contează că mai sunt doar 800 de metri până la punctul de belvedere pe care voiai să-l fotografiezi.
Întoarcerea este întotdeauna o opțiune.
Nu fotografia fiecare secundă
Este tentant. Prima drumeție. Prima cascadă. Prima urcare.
Fă fotografii. Dar apoi pune telefonul în buzunar.
Unele dintre cele mai bune amintiri nu vor ajunge niciodată pe Instagram. Și nu este nimic rău în asta.
Lasă natura exact așa cum ați găsit-o
Copiii învață foarte repede prin ceea ce văd la adulți.
Învățați împreună o regulă simplă:
ce aducem pe munte, coborâm de pe munte.
Florile rămân acolo. Pietrele rămân acolo. Animalele rămân în pace.
Noi luăm fotografii și amintiri.
Care este, de fapt, obiectivul unei drumeții cu copii?
Nu vârful.
Nu numărul de kilometri.
Nu timpul de pe ceas.
Obiectivul este ca atunci când ajungeți din nou la mașină și îl întrebi „Mai mergem?”, să spună „Da.”
Poate data viitoare veți merge puțin mai departe. Apoi puțin mai sus.
Într-o zi, copilul care se oprea la fiecare buburuză poate ajunge să meargă lângă tine pe un traseu de creastă.
Și s-ar putea să descoperi că acum el este cel care te așteaptă.
Dar nu te grăbi să ajungi acolo.
Mai întâi lasă-l să găsească buburuza.
Hai afară. Mai aproape de natură.